A mai rămas o singură zi până ce ediţia XXII-a a mondialelor de handbal masculin porneşte la drum. În episodul anterior am făcut cunoştinţă cu un scurt istoric al jocului de handbal. Am intrat şi în primele ediţii ale campionatelor mondiale, care au început în 1938 în Germania şi am ajuns până martie 1961 când handbalul din Carpaţi a demonstrat că este cel mai bun din lume. Ne vom continua periplu nostru cu următoarele ediţii în care handbalul românesc masculin şi-a continuat drumul pe cele mai înalte trepte ale performanţei, cu alte 3 medalii şi 2 de bronz. În viaţa echipei naţionale a urmat un declic care din 1997 şi până în 2007, 6 ediţii în care nu au mai reuşit să ajungă în elită. De această dată la această ediţie este pentru a doua oară consecutiv când naţionala României a reuşit să revină printre cele mai bune 24 ţări în acest sport.

Tricolorii nu se dezmint

Şcoala românească de handbal se afla în decadă a 7-a a secolului trecut în plină ascensiune. Trei titluri supreme la feminin (1956,1960 şi 1962) s-au adăugat aurului din 1961 şi argintului din 1958 al băieţilor că şi trei Cupe ale Campionilor Europeni pentru Ştiinţa 1961, Rapid 1964 şi Dinamo 1964, toate din Bucureşti. Parcă a venit de la sine o confirmare la ediţia a V-a a mondialelor masculin ce au avut loc între 6 şi 15 martie 1964 în Cehoslovacia. Trupa pregătită de Gioni Kunst, Nicolae Nedef şi Eugen Trofin merg din victorie în victorie:16-14 cu URSS, 18-10 cu Norvegia, şi 36-12 cu Japonia în grupa D, pentru ca în grupa principală 2, să urmeze Danemarca 25-15, vechea rivală Cehoslovacia 16-15. În finală fostă dublă campioană mondială Suedia. Un meci dramatic prin evoluţia scorului, un spectacol de înaltă ţinută pe o încleştare nebănuită şi românii obţin victoria cu 25-22 (14-13). Tricolorii au susţinut 6 meciuri obţinând 6 victorii, egalând performanţa Suediei din 1958 când nu au fo