Ultimele zile ale anului 2010 au atras melomanii în sălile de spectacol pentru a asista la ceea ce se aşteptau să fie evenimente aparte, care să le readucă „starea de bine“ măcar pentru câteva ore – dacă a fost aşa sau nu, rămâne ca fiecare dintre ei să decidă, părerile fiind extrem de împărţite. (...)

Ultimele zile ale anului 2010 au atras melomanii în sălile de spectacol pentru a asista la ceea ce se aşteptau să fie evenimente aparte, care să le readucă „starea de bine“ măcar pentru câteva ore – dacă a fost aşa sau nu, rămâne ca fiecare dintre ei să decidă, părerile fiind extrem de împăr Publicitate ţite. Spre exemplu, după tentativa eşuată de a organiza un concert cu o anumită structură la sala Radio, programul prin care Angela Gheorghiu a dorit să marcheze primirea înaltei distincţii „Steaua României“ în grad de Comandor s-a „mutat“ la Teatrul Naţional din Bucureşti, intenţia sa fiind de a-i aduce pe scenă pe vechii săi prieteni din studenţie, alături de recenţii săi colaboratori în diverse producţii din lume, dar şi de actori care încă din 2009 s-au dovedit admiratori ai celebrei noastre soprane. Astfel, sub un generic ca o supremă plecăciune în faţa unei dive – „Angela, te iubim!“ –, gazda şi prezentatorul Ion Caramitru i-a anunţat, rând pe rând, pe interpreţi, oferind publicului şi câteva repere din activitatea lor artistică, multe hiperbolizate (deşi directorul TNB a considerat că din modestie nu a menţionat decât… o mică parte), într-o defilare a soliştilor care au cântat doar câte o arie. După fragmentul din suita Arleziana de Bizet, abordat de Orchestra Simfonică Bucureşti sub bagheta apreciatului Tiberiu Soare, ansamblul (care a sunat sub orice critică, deşi era alcătuit din instrumentişti profesionişti) a acompaniat invitaţi. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Ultimele zile ale anului 20