Sorin Ovidiu Vîntu spunea că vrea să trăiască într-o țară normală.
În țările normale, oamenii care maschează scheme Ponzi în diverse vehicule de investiții (Madoff) sau care fac din companii scheme Ponzi de facto prin inginerii financiare fac pușcărie (Enron). S.O. Vîntu nu face pușcărie pentru FNI, justiția din România nu crede în conceptul de interpus.
Acum, S.O. Vîntu este judecat pentru favorizarea infractorului și se tot dă bolnav. Într-o țară normală nu i-ar fi mers. Îi urez din tot sufletul domnului Vîntu să trăiască într-o țară normală.
Din același ciclu, domnul Țiriac junior dă în judecată statul român pentru că a stat nouă ore la arest. El declară că vrea să atragă atenția asupra neajunsurilor Ministerului Public. Frumoasă intenție.
Iată cîteva neajunsuri, așa cum sunt ele perfect expuse de Liviu Avram în Adevarul:
1) Țiriac senior merge la Cotroceni ca să vorbească cu președintele țării despre dosarul fiului. Într-o țară normală, Țiriac sr. ar fi trebuit umflat pentru trafic de influență. Primul neajuns.
2) Ion Iliescu sună la procurorul șef Botoș, să aibă grijă de copil. Într-o țară normală, Iliescu ar fi trebuit umflat pentru trafic de influență. Al doilea neajuns.
3) Procurorii de caz sunt schimbați de către Botoș. Al treilea neajuns (pe vremea aia se putea fără justificare). (Apropo, din cîte știu Ion Amarie are o pensie de 17.000 de lei, despre Botoș ce mai știm?).
4) Noii procurori împart dosarul de trafic de cocaină al lui Țiriac jr. în mai multe, iar vina e aruncată pe ăia mai mici. Al patrulea neajuns.
5) Procurorul Muscalu spune la tv numele unui martor protejat. Al cincilea neajuns.
6) Martorii astfel intimidați își schimbă declarațiile în instanță. Al șaselea neajuns.
Deci, pe scurt, Țiriac sr. apasă pe butoane și fiul scapă de pușcărie, în cîțiva pași și șase neajunsuri.
Î