Sub fistichiul titlu Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei, apărut la Humanitas, în 2010, sanscritologul Liviu Bordaş publică de fapt un volum împotriva Martei Petreu, girat de prezentarea solidară a lui Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, pe ultima copertă. Mai exact, împotriva celor două articole semnate de Marta Petreu în România literară, din decembrie 1994 şi ianuarie 1995, în care a documentat „împrumuturile“ lui Nae Ionescu dintr-un volum al autoarei engleze Evelyn Underhill, aducînd 50 de dovezi („instanţe“, cum le numeşte Liviu Bordaş) în sprijinul afirmaţiilor sale. Cine va reuşi să parcurgă volumul lui Liviu Bordaş, trecînd peste barocul de „mister medieval“ al scenografiei cărţii, nu-şi va putea reprima întrebarea de bun-simţ: ce l-a făcut pe un cercetător recunoscut în domeniul indologiei, blindat în stagii de pregătire la prestigioase universităţi din Viena, Roma, Heidelberg, Florenţa, Pondichery sau New Delhi, India, dar şi din Franţa, SUA, Iran şi Pakistan, să părăsească terenul autorităţii incontestabile pe care şi-a dobîndit-o în domeniul academic al studiilor de specialitate şi să culiseze spre un subiect controversat al istoriei relativ recente, cum ar fi cel propus de articolele Martei Petreu, publicate – totuşi! – acum mai bine de 15 ani? Un răspuns posibil îl putem găsi chiar într-o frază a lui Liviu Bordaş, conform căreia dezvăluirea Martei Petreu a făcut „succes de public“, stimulînd „ambiţia altor articipanţi la dezbatere“. Prin urmare, e de presupus că tocmai acest succes de public a stîrnit inclusiv ambiţia lui Liviu Bordaş şi motivaţia lui de a scrie volumul Apaşul metafizic… (aşa îl numea Vasile Băncilă pe maestrul său, Nae Ionescu). Adevărul e că începînd cu publicarea celor două articole din anii 1994-95, toate dezvăluirile şocante ale Martei Petreu, privind figurile aproape mitizate ale culturii noastre interbelice, au stîrnit v