Foto: Jurnalul foto Academia Română, cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, s-a înfiinţat la 1 aprilie 1866 sub numele de Socie­ta­tea Literară Română, cu scopul de a stabili ortografia şi a elabora dic­ţio­narul general al limbii române şi gra­m­atica. Astăzi, când sărbătorim pri­ma dată Ziua Culturii Naţionale, pu­tem afirma că toate cele trei obiective asu­mate la înfiinţare au fost realizate şi, dacă pot spune astfel, continuă să stea în centrul activităţii lingviştilor noştri.

Avem astăzi o gramatică mo­dernă a limbii române, redactată la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica de bază a limbii române. Cercetători şi cadre didactice universitare, sub condu­ce­rea colegei noastre de Academie Ga­briela Pană Dindelegan, au terminat anul trecut această lucrare care, pe lângă faptul că sincronizează gramatica limbii române cu descrierile celorlalte limbi europene, este o abordare făcută în perspectivă didactică, vizând modernizarea învăţământului lingvistic de toate gradele. Această nouă gramatică a limbii române nu se putea realiza fără o altă cercetare în acelaşi domeniu, Gramatica limbii române în două volume, elaborată în cadrul aceluiaşi Institut, sub conducerea profesoarei Valeriei Guţu-Romalo, membru de onoare al Aca­de­miei Române, care a reprezentat o primă deschidere spre modernizarea teoretică şi metodologică a grama­ticii. Anterior (în 1954, ediţia a II-a în 1963), s-a redactat tot la Institut, sub conducerea lui Al. Graur şi Mioara Avram, Gramatica limbii române, cunoscută sub numele de Gramatica Ac­ademiei, care a fost cartea de că­pă­tâi, timp de o jumătate de secol, pentru învăţământul românesc.

Pentru o istorie completă a cercetărilor din acest domeniu, trebuie să amin­tim că prima gramatică academică poate fi considerată lucrarea lui Ti­mo­tei Cipariu, membru al Academiei încă de la înfiinţarea ei