Fuga din Tunisia, vineri, a preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali, în urma protestelor din ţara sa, reprimate în mod sângeros, are câteva precedente în istorie, prezentate de AFP.
- ianuarie 1979, IRAN: La 16 ianuarie 1979, Şahul Iranului, determinat să îşi părăsească ţara de manifestaţiile populare, se exilează în Egipt, semnând încheierea regimului imperial. Fuga lui Mohammad Reza Pahlavi deschide calea revenirii triumfale din Franţa, la 1 februarie 1979, a ayatollahului Rouhollah Khomeiny. Revoluţia islamică obţine victoria la 10 februarie, prin reorientarea armatei.
- august 2003, LIBERIA: Preşedintele liberian Charles Taylor, fost şef de război acuzat că a implicat o parte a Africii de Vest în conflicte atroce, este constrâns să renunţe la putere şi să se exileze în Nigeria. Plecarea sa, sub presiunea unei revolte, a Cedeao (Comunitatea economică a statelor din Aftica de Vest), a Statelor Unite şi a ONU, pune capăt celor 14 ani de război civil, soldat cu 270.000 de morţi. În 2006, el este arestat în Nigeria, expulzat în Liberia, apoi dus în Freetown. Taylor este transferat la Haga, unde procesul său s-a deschis în 2007.
- octombrie 2003, BOLIVIA: Şeful statului bolivian Gonzalo Sanchez de Lozada demisionează şi părăseşte preşedinţia cu un elicopter, în plină noapte, cu destinaţia Statele Unite, din cauza unei revolte populare împotriva proiectului său gazier şi a politicii ultraliberale. El este încă cercetat în Bolivia pentru reprimarea manifestaţiilor, soldată cu moartea a 65 de persoane şi rănirea altor 500. Succesorul său, Carlos Mesa va demisiona doi ani mai târziu, pe fondul unor manifestaţii în favoarea naţionalizării sectorului hidrocarburilor.
- februarie 2004, HAITI: Preşedintele Jean-Bertrand Aristide, reales în noiembrie 2000 pentru un al doilea mandat de cinci ani (februarie 2001-februarie 2006), este nevoit să demisioneze ş
