Despre reforma electorala se discuta in Romania de vreo douazeci de ani. Politicienii s-au exprimat despre acest subiect intr-un dublu discurs: demagogie in fata alegatorilor si negocieri secrete dure intre liderii partidelor.
In anul preelectoral 2011 se va discuta intens si chiar violent despre reformarea sistemului electoral romanesc. Sintetizand, lupta se va duce intre interesul partidelor politice parlamentare de a controla/manipula sistemul si interesul societatii civile, implicit al cetatenilor, ca votul exprimat la urne sa se regaseasca intr-o proportie maxim posibila in configuratia Parlamentului.
Un studiu realizat de Asociatia Pro Democratia, intitulat "25+2 Modele Electorale" si din care vom cita in continuare, prezinta principalele sisteme electorale care au fost create, perfectionate sau abandonate pe parcursul istoriei democratiei.
Cand spunem "democratie", spunem inainte de toate "alegeri". Alegerile constituie principiul de baza al democratiilor reprezentative, caci prin alegeri se asigura legitimitatea politica a guvernarilor democratice. Metoda prin care voturile se transforma in mandate parlamentare defineste modul de scrutin, fiind acceptate trei mari familii de scrutinuri: scrutinul majoritar, scrutinul proportional si scrutinul mixt.
Scrutinul majoritar indica metoda prin care in cadrul unei circumscriptii candidatul sau lista de candidati care are cele mai multe voturi este declarat invingator. Se asigura legatura personalizata intre ales si alegator, insa nu se permite reprezentarea celor ce nu au votat cu castigatorul.
Altfel spus, daca intr-un colegiu electoral cu 100.000 de electori, 51.000 au determinat victoria unui candidat, voturile celor 49.000 de cetateni care au votat un alt candidat nu vor mai avea valoare, se pierd, nu se mai regasesc in configuratia Parlamentului.
@
