Foto: Iulia Gorneanu Am ajuns la Bistriţa într-o seară răcoroasă de toamnă târzie, când iarna trimitea săgeţi de gheaţă făcându-şi loc, fără să întrebe dacă i se permite sau nu, să se instaleze. Într-un loc special, aveam să cunosc oameni cu suflet frumos, cum rar ţi se întâmplă să găseşti în ultima vreme. Am trecut, emoţionată, pragul fostului templu de cult mozaic, astăzi edificiu cultural ce găzduieşte spectacole şi expoziţii de fotografie, sculptură, pictură, despre care auzisem că înainte de 1996 era o ruină.
Într-un cadru distins am întâlnit familia Ţărmure: pe Gavril, pe Mihaela şi pe fiica lor, Lina, care n-au stat deoparte, ci au organizat un concert special cu invitaţi speciali: Grigore Leşe şi Grupul Iza, dar şi o licitaţie de lucrări de artă, fondurile strânse fiind donate în scop nobil unui bistriţean, la rându-i artist. Înainte de a ajunge la Bistriţa, la fosta sinagogă, cu greu mi-am putut imagina cum a reuşit cineva să transforme o ruină într-o splendidă sală de concerte şi galerie de artă. Imaginaţia mea era departe de ceea ce aveam să descopăr...
Bistriţa iese acum din tiparele unui oraş provincial mistuit de monotonie. Aici, în această urbe, a înfiinţat în 1996 Gavril Ţărmure – „Ţ”, cum îi spun prietenii – Societatea de Concerte Bistriţa unde organizează stagiuni simfonice, tabere, ateliere, expoziţii de artă contemporană, colocvii, simpozioane literare ori spectacole de teatru. A obţinut, printr-un contract de comodat, de la Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, sinagoga din Bistriţa. A pornit la drum cu un proiect pentru care puţini i-au dat şanse de reuşită. Sinagoga era abandonată de aproape 50 de ani şi se găsea într-o avansată stare de degradare.
Dar asta n-a fost un impediment pentru românul cu suflet mare care a făcut tot posibilul pentru a da bistriţenilor una dintre cele mai frumoase săli
