Fiscul a pus ochii pe banii castigati de profesori din meditatii. Asa ca fiecare cadru didactic va trebui sa completeze o declaratie pe proprie raspundere prin care sa specifice daca are alte surse de venit in afara programului scolar. Deja profesorii aradeni au primit formularele si urmeaza restul tarii.
Vestea a generat, dupa cum era de asteptat, un val de reactii. Liderii sindicali din invatamant si Opozitia au sarit ca arsi, acuzand Guvernul ca vrea sa extermine cadrele didactice care, dupa ce au pierdut cel putin 25% din leafa, se vad acum amenintate si pe zona meditatiilor. Ecaterina Andronescu mai ca nu a lacrimat din nou deplangand umilinta la care sunt supusi colegii sai.
Pana si Emil Boc, realizand ca numai de un nou cal de bataie, dupa cel al pensiilor militarilor, nu are acum nevoie, s-a disociat oarecum de demersul ANAF. Daca dam la o parte tot acest balast demagogic, adevarul este, ca mai mereu, la mijloc.
Pe de-o parte, nu vad de ce veniturile din meditatii ale profesorilor nu ar fi supuse impozitarii, la fel ca orice venit obtinut in aceasta tara. Cu atat mai mult cu cat in Romania meditatiile pentru elevi sunt o adevarata industrie si, in anumite discipline, din ea s-au facut adevarate averi. E drept, aceasta industrie duduia mai ales inainte de 1989, cand intrarea la facultate era un hop major de care aproape ca nu se putea trece fara ele.
Daca acum acest hop s-a tocit foarte mult, au aparut in schimb altele, de exemplu bacalaureatul. In plus, multi profesori isi forteaza practic elevii sa-i frecventeze si in particular, printr-o prestatie mediocra la clasa, ce se cere completata pentru un nivel cat de cat competitiv. Asadar, la materii precum limba romana, matematica sau limbile straine, sunt convinsa ca industria meditatiilor merge mai departe.
Si totusi, ultimele statistici, din 2008, ne
