Aparent, presedintele nu ar avea niciun motiv pentru care sa se gandeasca la o eventuala demisie in viitorul apropiat. Aura de imprevizibilitate care i s-a atasat lui Traian Basescu nu este, de asemenea, un argument care ar putea fi folosit in acest scenariu.
Totusi, presedintele are in acest moment o ocazie, probabil unica, de a face un gest istoric, care sa il propulseze in galeria de onoare a presedintilor de stat din Romania. Si nu doar.
Traian Basescu are ocazia sa iasa din fundatura inspre care par sa se indrepte atat el cat si partidul sau. Pe fondul relativei reveniri din criza economica, dupa ce efectele benefice ale masurilor anticriza pe care le-a adoptat guvernul sau - potrivit propriilor declaratii - au stabilizat economia tarii si in contextul compromisului infaptuit de Crin Antonescu alaturi de Felix Voiculescu, capcana in care sta sa pice si Victor Ponta, presedintele ar putea sa isi recastige o parte din electoratul pierdut printr-un singur gest.
Demisia de onoare. Pentru ca desi a invins de fiecare data, in final a fost invins. Pentru ca nu a facut decat sa insele si ultimele sperante ale romanilor, promitandu-le ca nu va fi ca cei dinaintea sa, dar a sfarsit prin a deveni exponentul unui regim chiar mai nefast si cu o imagine si mai diabolica decat predecesorii sai. Pentru toate astea si pentru toate promisiunile neimplinite, demisia de onoare ar fi acum singurul gest ... onoarabil.
Astfel, presedintele ar recunoaste ca, desi a vrut sa faca doar binele poporului, nu a fost lasat si a fost invins in final. De servicii, de fostii comunisti, de actualii securisti, de poporul care nu a inteles si nu a acceptat masurile draconice de reformare si modernizare a statului - desi aparent nu a facut mai deloc scandal si nu s-a revoltat decat copilareste. Orice ar considera ca l-a invins ar fi un bun pretext pent