Din masochism probabil, iar m-am dus la o întîlnire a dreptei. Sau mai curînd din curiozitate pentru că nu veneau doar iubitorii de dreapta de sinteză (liberalism clasic, neoliberalsm, creştin democraţie, libertarianism şi tot ce s-o mai nimeri) propusă de gruparea intelo-băsesciană, ci şi şeful însuşi: Traian Băsescu.

Teza discuţiei, formulată cu un răspuns clar inclus, suna cam aşa: “Reforma instituţională a Statului Român. Statul asistential, statul minimal sau statul eficient?”. Veşnica poezie cu un soi de vină colectivă de a ne fi lăsat asistaţi de statul român prea mult timp şi într-un mod prea ostentativ. Am scris mult, v-am recomandat şi mai mult material pe această temă şi pe unele adiacente care sînt sistematic deformat formulate în spaţiul public oficial. Vă reamintesc doar articolele recente ale Victoriei Stoiciu sau ale lui Cornel Ban.

Să revenim la întîlnirea de la Hilton. Valeriu Stoica, amfitrionul, a spus de nenumărate ori de-a lungul serii cît de mult se bucură că s-a format polul “de stînga” PSD-PNL-PC. Bucuria a fost împărtăşită şi de premierul Emil Boc, prezent printre invitaţi. Valeriu Stoica se întreabă despre rolul în istorie jucat de preşedinte şi apoi îi dă cuvîntul. Traian Băsescu îşi începe un discurs de enumerare a reformelor statului. Vechi clişee, vechi obsesii, devenite în ultimii doi ani adevărate litanii politice. Le repetau şi unii din sală odată cu preşedintele sau după discurs, cînd pretindeau că pun întrebări. Cît despre “polul de stînga” cu PSD şi PNL, m-a pufnit rîsul – l-a corectat mai tîrziu Vasile Dâncu, prezent la dezbatere. Debutul preşedintelui, în forţă: nu doar România trebuie să-şi reformeze statul, ci şi multe alte state din Europa care au gîndit totul prea asistenţial. “Şi ţările vechi fac paşi înapoi”, o spune preşedintele ca pe o veste bună. “Statul social nu poate funcţiona în România”. Apoi, TB tre