Pensiile militarilor au declanşat o mare nervozitate. Rezerviştii sunt furioşi pe stat, dar au devenit, la rândul lor, ţinta furiei civililor, ale căror pensii sunt mult mai mici.
În plină criză, descoperim ravagiile populismului politic şi ale prostiei administrative. Populismul a făcut posibilă pensionarea unor militari în condiţii suprarealiste: la 42-45 de ani, cu „rentă" de mii de lei lunar. Acelaşi populism îl împinge pe premierul Boc să declare că, „după recalculare, niciun militar cu stagiu complet nu va avea pensie mai mică de 3.000 de lei". Iar preşedintele Băsescu, în ciuda evidenţei, îi ţine isonul.
Dacă Boc ar avea dreptate, ar fi cu adevărat grav! Niciunei alte categorii sociale nu-i este garantată o pensie minimă de 3.000 de lei! Şi asta, în condiţiile în care militarii „trag pe dreapta" la 55 de ani, iar civilii, de regulă, la 65.
Dar au şi militarii dreptatea lor: statul i-a amăgit şi acum le zice „La loc comanda!". Le-a dat zăhărel mai mult decât se cuvenea, iar acum le reduce raţia. Necazul e că, între timp, ofiţerii pensionari s-au întins cât îi ţinea noua plapumă. Au făcut credite la bănci pentru a-şi ridica vile ori pentru a-şi ajuta copiii şi nepoţii. Intrarea la apă a pensiilor îi pune într-o situaţie critică în raport cu băncile.
La fel de adevărat este că restul românilor nu sunt obligaţi să ducă povara pensiilor gonflate politic. S-a ajuns la cazuri aberante, de genul colonelului pensionar care câştigă mai mult decât colonelul activ. Anomalia nu ocoleşte nici tagma generalilor. Să nu uităm că, în anii '90, Armata Română a bătut recordul mondial la numărul de generali pe cap de locuitor. Probabil, ca răsplată pentru contribuţia la măcelul din decembrie 1989... Să nu uităm, totuşi, că generalii Militaru, Stănculescu, Milea, Guşă, Chiţac, Roşu, Cheler, Pancea, Pletos şi Vasile Ionel au condus Armata Română, nu batalioan
