- Istoric - nr. 704 / 18 Ianuarie, 2011 "Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare, /Splendid ca o ironie, cu priviri nepasatoare;/ Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, /Nu slavindu-te pe tine, lustruindu-se pe el /Sub a numelui tau umbra…" La fiecare mijloc de ianuarie, o data trecute marile chiolhanuri de sfarsit de an si aghezmuirea de Boboteaza _ cu hectolitri de apa sfintita, "imbuteliata" in recipiente de plastic si sticle de votca ori de ulei, intru iertarea neconditionata si integrala a pacatelor _ diriguitorii destinelor culturale ale patriei ne reamintesc, piosi, ca fix pe data de 15 a lui Gerar, e cazul sa ne amintim de Eminescu, dupa care, timp de 364 de zile, ne putem vedea linistiti de manele, de accidente, de cadavre hacuite, de alte si alte mizerii si cruzenii televizate. "Societatea civila" da cate o raita de recunoastere in jurul statuilor si busturilor poetului, de pe intreg cuprinsul tarii, constatand, cu patriotica revolta, ca ele se afla intr-o stare de-plo-ra-bi-la, acoperite de praf, de mazga si dejectii de pasari. Primarii sunt somati _ pe un ton ultimativ si prin scrisori deschise, ca sa rezulte clar "preocuparea" _ sa remedieze situatia, sa puna mana pe detergent si pe lopata, sa curete zona de gozul adunat peste primavara, vara si toamna, sa lustruiasca "statua", s-o faca luna si bec, doar e vorba de "Luceafarul poeziei romanesti", de "Poetul-nepereche", de "Domnul Ieminescu" _ de zeci de ani nu ne-a dus mintea sa gasim vreo metafora noua pentru a defini, simplu si lapidar, singurul geniu care i-a fost si-i va fi, in veci, harazit acestei natii. An de an, cohorte de culturnici, de politruci, de "poieti", de micimani si de nimuruci "iau cu asalt" (alta expresie fericita) caminele culturale, gafaind sub povara coroanelor si jerbelor de flori, imbulzindu-se, "in memoriam" sa fie ei primii la "depuneri" si discursuri. An de