Soluţia propusă de preşedintele Traian Băsescu pentru a combate corupţia din campaniile electorale este ca acestea să se desfăşoare pe banii statului. Câte 11.600 de euro de căciulă de candidat. Primul gând la citirea acestei ştiri este că în 2012 vor candida la funcţia de parlamentar, poate şi la funcţiile din administraţiile locale, toţi românii care au dreptul să o facă. Suma de 50.000 de lei prinde bine oricui. E drept, dânsul a avertizat că beneficiarii vor trebui să facă dovada cheltuirii acestor fonduri. "Ştii de unde are banii - de la buget - şi îi justifică cu facturi. Dacă nu, plăteşte. Plăteşte dacă i-a băut la cârciumă", a declarat preşedintele. Va trebui să aducă facturi pentru a dovedi că a cheltuit fondurile? Nicio problemă. În România se poate face rost, de la colţul străzii, de o factură care să ateste şi că ai achiziţionat naveta spaţială Discovery.

În momentul de faţă chiar nu are importanţă dacă ideea este bună sau rea. În loc să facă ceva concret, preşedintele şi oficialii instituţiilor care formează structura pe care funcţionează statul au idei. Nu de idei ducem însă lipsă, ci de fapte, de rezultate concrete, palpabile. În goana ilogică şi contraproductivă a oficialilor români după noi planuri, strategii, reforme (mai mici, mai mari), statul a uitat să şi facă treaba.

Dacă problema zilei este că mulţi dintre cei care candidează la alegerile din România cheltuiesc sume imense de bani în campanii, bani a căror provenienţă este necunoscută, prima soluţie, de bun simţ, este să aplici legea actuală, aşa cum este ea, şi să verifici sursele de finanţare şi destinaţia finală a banilor. Promovarea unei noi legi electorale, ţinând cont că sunt toate şansele să fie aplicată la fel de prost precum cea actuală, nu va aduce nimic nou. Va fi aceeaşi evaziune cu o altă mască. În România de astăzi s-a ajuns în situaţia în care nimeni nu poate spun