In general, nu am nicio asteptare de la politicienii nostri. Cu atat mai mult din momentul in care ei ajung la putere.
Este momentul zero in care se prostesc, se strica si devin mai coruptibili decat si-au putut imagina vreodata. Daca nu devin corupti, realizeaza ca habar nu au ce sa faca pentru a scoate tara din criza, iar daca constata ca lucrurile merg bine, cea mai buna atitudine pe care poti sa o astepti din partea lor ar fi sa lase totul asa cum merge de la sine.
Altfel spus, din nefericire, aceasta tara este formata si croita in asemenea fel, incat cu cat Guvernul intervine mai putin in economie cu atat ne putem astepta ca lucrurile sa mearga mai bine. Asa s-au petrecut lucrurile pe vremea lui Tariceanu si la fel s-ar fi intamplat si in timpurile moderne ale lui Boc I, II, III, IV si V, daca nu ar fi avut ghinionul sa-l loveasca criza.
Simtindu-se obligat sa actioneze, Emil Boc si-a dat seama ca nu stie mai nimic despre economie, iar cei despre care se spun ca stiu habar nu au nici ei ce sa faca pentru a scoate tara la liman. Asa ca planul lor de redresare prin masuri anti-criza s-a dovedit a fie gal cu zero. Cand au constatat ca reforma nu bate criza, au inceput modernizarea statului adevarata, sub indemnul si sfaturile atent soptite de la Cotroceni, si au luat barda in mana.
Asa a ajuns Emil Boc sa afle ca singura metoda de lupta eficienta cu criza economica este sa "tai". Verbul anului in Romania si actiunea numarul unu a Guvernul - "taiatul" - a reprezentat unica masura anticriza a lui Boc. Si a taiata tot ce i-a iesit in cale: pensii, salarii, alocatii, subventii, ajutoare sociale, somaj, angajati la stat si multe altele. Ce mai conteaza ca a crescut si TVA, tot un fel de taiere a puterii de compare a romanilor inseamna pana la urma.
Important este ca asa nu se dezvolta nimic, cel mult nu crapa s
