Ne punem întrebări existenţiale, filosofăm, pierdem timpul sau ne grăbim să creştem ca să fim "cineva". Ei bine, până să ajungem să aprofundăm astfel de trăiri, înainte de toate ar trebui să vedem problemele ce zac de ani de zile chiar sub nasul nostru.
Unora li se va părea amuzant, însă, chiar de la gradiniţă am avut langă noi un "prieten" aparent tacut, dar în esenţă chiar vorbăreţ. Gradiniţă, şcoală primară, gimnaziu, liceu, facultate, peste tot suntem însoţiţi de bunul nostru prieten: wc-ul! Fie ca sună ciudat ori stupid pentru unii ca acest subiect să apară intr-o pagină de ziar, acesta este mai degrabă unul dintre cele mai importante temple de purificare sau, în cazul nostru, centre de contaminare.
Păşeşti pe coridor, faci de două ori la dreapta şi dai peste o uşă, pe care o deschizi cu greu, căci scârţâitul te deranjează in mod cert. Până să-ţi continui drumul, esti instruit printr-un afiş viu colorat, cum sa te speli pe mâini cu apă calduţă, cum să folosesti săpunul, ba chiar şi cum să te speli în mod corect, iar apoi să te ştergi cu prosopul. Evident de-ar fi totul atât de simplu şi frumos pe cum pare, ar fi ok. Insă, prin licee situaţia nu sta asa. Deşi afişul viu colorat te linişteşte iniţial, imediat ce pătrunzi în "magica încăpere", care de obicei este pictată in alb (dar atmosfera de acolo nu este tocmai pură!), simţi chiar fară să vrei impulsul nebun de a iesi imediat. Şi o faci, asta dacă nu ai nevoie intr-adevăr să vizitezi toaleta şcolii, iar dacă ai nevoie, atunci itţ asumi riscul de a intra intr-o lume cu adevărat "complexă". "Un manual" de instrucţiuni prezentat încă din copilărie este acela de a intra şi-a ieşi, ceea ce nu pare greu, având în vedere condiţiile impecabile prezente acolo. Ni se spune să intram (evident cu un pachet de serveţele in mână!), să folosim clasicul wc turcesc (să speram ca nu ai probleme cu reumati