Prin parafarea alianței cu Partidul Conservator, PNL a renunțat de facto la orice pretenție că ar fi un partid liberal. Degeaba se numește noua alianță “De Centru Dreapta”, pentru că PC este un partid esențialmente anti-liberal, iar anunțata formalizare a unei mari alianțe a opoziției, care să cuprindă și PSD, va dilua și mai mult liberalismul rezidual al partidului condus de Crin Antonescu.
După trecerea în opoziție în decembrie 2008 și mai ales după înlocuirea în fruntea partidului a lui Călin Tăriceanu cu Crin Antonescu, PNL a avut ca strategie și tactică o singură lozincă: “Jos Băsescu!” Și pentru atingerea acestui obiectiv orice alianță e bună, inclusiv cu PSD, partidul care a cea mai mare responsabilitate pentru neîmplinirile României din ultimii 21 de ani.
Asta nu înseamnă că celălalt partid care și-a pus sintagma “liberal” – PDL – în titlu ar avea ceva în comun cu liberalismul. S-au dus vremurile Alianței DA – PNL-PD, când cel puțin intențiile și anumite realizări practice, cum ar fi introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor sau adoptarea unei legi (rămasă literă moartă) privind restituirea proprietăților confiscate de stat și despăgubirea foștilor proprietari. Partidul al cărui lider spiritual este Traian Băsescu nu are decât un singur scop: exercitarea puterii de dragul exercitării ei.
Nu mi-am făcut iluzii că propunerea ca senatorul Raymond Luca – primul care a contestat în public o alianță cu PC – să fie ales lider PNL ar avea prea mari șanse. Totuși, am arătat că există un politician în România cu principii autentic liberale, unul dintre puținii.
Dar care ar fi acele principii liberale, mai ales în condițiile României anului 2011? Am să încerc în câteva rânduri să le enumăr pe cele pe care le consider esențiale: În primul rând, a fi liberal înseamnă a refuza net tentația de a fi demagog și populist. Prea mulți po
