Cam asta s-ar intampla daca ar fi pusa in opera propunerea prezidentiala referitoare la finantarea campaniilor electorale de la bugetul de stat.

De multe ori am scris ca partidele s-au nascut din pacatul originar: dai banu’ la partid, primesti apoi contracte si functii publice. Din care te imbogatesti in doi timpi si trei miscari.

Au trait apoi in pacat. Sponsorii principali au devenit sefi la partid dar si in stat. Cu mici exceptii, una fiind premierul Emil Boc.

Sa vina  acum partidele  si sa spuna, “stiti, noi ne pocaim, v-am papat banii, dar adio, ne plateste bugetul”, este o utopie, o ipoteza imposibil de luat in calcul.

Dar sa presupunem ca se aplica aceasta masura. Ce ar impiedica partidele, ca pe langa sumele modice luate de la buget, sa continuie practica sponsorizarilor interesate? Cine sta sa numere tonele  de malai, faina si ulei date ca mita electorala? Dar sepcile, pixurile, telefoane mobile, cartelele, etc? Nimeni. Se vor prezenta facturile din campanie. Aiurea, numai cine nu traieste in Romania nu stie ce inseamna o factura si cat de usor poate fi ea deturnata.

Adica, vom fi mituti in continuare, dar cu banii nostri! Foarte interesant. Satisfactia alegatorului ar fi doar partiala, stiind ca in punga cu faina, malai si ulei sunt si banii lui. Furios, probabil va lua punga, dar va vota invers. Sau deloc.

Si totusi, problema exista. Nu o putem ignora. A produs si produce mult rau societatii romanesti. Rezolvarea este insa alta. Actuala clasa politica, care si asa a agonisit destul, sa faca un pas inapoi si sa lase locul celor, inca, nepatati, care sa construiasca o alta paradigma de functionare a partidelor. Mai incet dar mai sigur. Alta cale nu exista. Iar daca nici asa nu scapam de boala sponsorizarilor interesate, ne meritam soarta.

O alta declaratie, cel putin ciudata si curioasa,  repetata, a