Un copil de numai 9 ani, care se dă în leagănul unei copilării ciuntite, spune să fie îngropat sub plintă, în apartamentul mamei sale, ca să o poată vedea în fiecare zi. Atât de mare îi era dorul de mamă! Acesta este nodul naraţiunii în spectacolul „Îngropaţi-mă pe după plintă”, de Pavel Sanaev, regizat de Yuri Kordonsky pe scena Sălii Izvor a Teatrului Bulandra. E o dramatizare a povestirii cu acelaşi titlu scrise în 1994 şi care a făcut furori în ţara autorului – Rusia, când a apărut în volum, în 2003.
Spectacolul lui Kordonsky provoacă emoţii puternice pe parcursul acţiunii, în aşa fel încât la final simţurile pot ajunge chiar imobilizate. Într-un decor sugestiv şi impresionant, care se construieşte în scenă, pe măsura derulării întâmplărilor reale sau imaginare, ni se spune o poveste despre dragoste şi ură, despre umilire şi durere sufletească, despre iertare şi tandreţe, despre neuitare.
Un copil e prins în chingile autorităţii bunicii, care îi acordă o grijă fanatică, refuzând să-l mai dea înapoi mamei – fiica sa. A „căzut” pe capul ei la 4 ani, când mama lui l-a lăsat la bunici. Trei persoane, într-un simplu apartament de bloc – bunica, bunicul şi băieţelul Saşa. Ea, bunica, în orânduirea ei casnică, se adresează celor doi cu cele mai umilitoare cuvinte. Ocara răsună în vocea ei când mai înverşunat, când mai blând, femeia aruncând cuvinte ca secătură, cretin, idiot, strigându-i băiatului bolnăvicios „să te mănânce stafilococul” sau răspunzându-i uneori cu „da, scumpete”.
Bunica e interpretată de Mariana Mihuţ, care îi dă personajului forţa cu care poate conduce viaţa altora aidoma unor ceremoniale. Talentul, energia şi puterea lăuntrică ale Marianei Mihuţ, coordonate cu cea mai mare precizie în construirea unui rol de o anvergură uluitoare, dezvăluiesc un chip vulcanic, intens. Este femeia în interiorul căreia s
