Tăierea pensiilor militare cu inumana coasă portocalie aduce în atenţia noastră cazuri dramatice. Oameni care au slujit cu pasiune şi credinţă statul român, îmbrăcaţi în uniformă militară, sunt astăzi călcaţi în picioare. La propriu şi la figurat. Autor este acelaşi stat, cândva un simbol de preţuire necondiţionată pentru acei care purtau haină militară. Oameni cu sufletele negre ca smoala, care ne conduc azi spre nefericirea noastră, au atras parcă valuri de energie negativă şi de blestem peste ţară.
Dintre sutele de cazuri despre care am aflat personal după ce călăii au tăiat pensiile, unul este cu totul special. Şi merită povestit. Cei care n-au suflet nu pot rezona, drept pentru care comentariul nu este recomandat puterii actuale. Aţi aflat cu siguranţă din Jurnalul Naţional despre un caz absolut cutremurător. Unul dintre cei mai respectaţi amirali ai flotei române, Gheorghe Becheş, se află în faţa unei furtuni pe uscat cum n-a întâlnit, probabil, niciodată pe mare.
Operat recent de cancer, amiralul Becheş a primit, în starea în care se află, două mari lovituri din partea unui stat pe care l-a slujit necondiţionat: a pierdut casa, într-un proces lung şi dureros care a durat 17 ani. Zilele acestea, pensia i-a fost tăiată la jumătate. Banii nu-i ajung nici pentru un tratament absolut necesar, care să-i dea şansa la viaţă în continuare, nici să-şi închirieze o locuinţă.
Despre cumpărat nici nu poate fi vorba. Aceasta în care locuieşte va trebui evacuată în 60 de zile.
Încerc să-mi imaginez ce sentiment a trăit amiralul Becheş atunci când Traian Băsescu a fost ales de două ori preşedinte al României. Şi comandant suprem, preşedinte al CSAT. Sunt convins că s-a bucurat, aşa cum ar fi făcut-o orice om al mării. Când unul de-al tău ajunge sus, ai o sensibilitate în plus. Marinarul Traian Băsescu a reprezentat – poziţia lui în sta
