Guvernul a plătit peste 36 milioane de euro pentru un program de informatizare în domeniul sanitar care, în linii mari, poate doar să ţină evidenţa pacienţilor şi să prevină dubla decontare a unei reţete de către casele de asigurări.
Noul sistem informatic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a început să funcţioneze acum un an, după ce s-a lucrat 11 ani la el. Practic, informatizarea sistemului sanitar asigură o evidenţă a pacienţilor, dar nu şi un control riguros al cheltuielilor, este concluzia la care au ajuns medicii, economiştii din spitalele româneşti şi specialiştii în IT.
Ce poate să facă Sistemul Informatic Unic Integrat
SIUI a fost conceput pentru a se putea controla modul în care se cheltuiesc banii asiguraţilor. Care sunt, concret, utilităţile SIUI?
Asigură evidenţa pacienţilor care apelează la medicul de familie şi la medicul specialist.
Înregistrează diagnosticul primit de pacienţi şi reţeta prescrisă pentru fiecare afecţiune.
Semnalează situaţiile în care pacienţii au primit de două ori aceeaşi reţetă, iar casa de sănătate a plătit de două ori pentru acelaşi serviciu.
Care sunt limitările SIUI?
Noul sistem nu poate preveni situaţiile în care pacienţii sunt trimişi să-şi cumpere medicamente pe banii lor sau să îşi facă investigaţii precum CT-ul (computer tomograf) şi RMN-ul (rezonanţă magnetică) în sistem privat, chiar dacă vor figura în evidenţele spitalului că le-au făcut pe banii casei de sănătate. Acest lucru ţine exclusiv de onestitatea medicilor.
Nu va putea evita achiziţile dubioase din spitale: mobilă în loc de medicamente, alimente şi alte produse cumpărate la suprapreţ. Asta pentru că achiziţiile publice sunt înregistrate într-un alt sistem informatic (SEAP), sistem care nu comunică cu SIUI.
„Dacă într-un spital se cumpără 3.000 de flacoane de medicamente