Istoria se repeta, uneori mai repede decat am fi dispusi sa credem. Piata marfurilor a cunoscut un varf in 2008, cu petrolul la aproape 150 dolari/baril, cu metalele pretioase, cele industriale si cerealele urcand in stratosfera, cam ca acum. Motivele de atunci? Biodiselul, “sfarsitul petrolului”, schimbarea stilului alimentar in China si India (consumul mai mare de carne presupune un consum sporit de cereale pentru furaje), speculatorii care ieseau din pietele de actiuni de teama crizei subprime. Motivele de acum? Cam aceleasi, speculatorii de aceasta data fiind motivati de tiparul Bancilor Centrale si teama de hiperinflatie. Mare atentie insa cu pianul commodities pe scari, la finalul lui 2008 preturile se prabusisera. Ramane de vazut ce va inlocui efectul Lehman Brothers de atunci (inasprirea politicii monetare?).
La inceputul verii lui 2008 urmaream in direct efectele “terminarii” petrolului chiar la BVB. Azomures si Amonil erau actiuni nebagate in seama si vegetau linistite. Brusc, cineva a realizat ca pretul ureii crescuse pe plan extern, ca ingrasamintele se scumpeau iar cele doua companii au anuntat curand si profituri frumoase (erau pana atunci pe pierdere). Azomures a ajuns in cateva luni de la 0,2 la 0,9 lei. Din pacate, “investitorii” au fost treziti din reverie (“Azomures urma sa dea de mancare Planetei”) de falimentul Lehman Brothers (mijlocul lui septembrie), valul de panica starnit atunci in pietele financiare amplificand corectiile incepute deja cu o luna in urma (cotatiile intrasera deja sub 0,5 lei in momentul Lehman si au inchis anul aproape de 0,2 lei, de unde decolasera).
Ceva similar a patit si petrolul (de la 149 la 35 dolari/baril in mai putin de 6 luni, cu un raport Goldman Sachs care vedea sigura atingerea nivelului de 200 dolari lansat aproape de varf), cuprul, aurul etc. Marcarile de profit incepusera insa inainte
