Pentru cei 28 de copii din satele Pleaşa şi Fundătura, viaţa începe de la primul cântat al cocoşilor. Micuţii parcurg câte şapte kilometri, uneori pe ploaie sau ninsoare, pentru a ajunge la şcoala sau grădiniţa din Vlădeşti.

La ora şase dimineaţa, Maria Hereşeanu, de patru ani, porneşte cu bunica către grădiniţă. „Când plouă sau ninge şi drumul este alunecos, maşina şcolii nu urcă nici măcar până la Mănăstirea Lacul Frumos, aşa că fetiţa mea şi ceilalţi micuţi trebuie să facă pe jos drumul până la şcoală", spune Maria Hereşanu (23 ani), mama fetiţei. Cea mică este însoţită în fiecare zi în drumul spre şcoală de doi căţei zglobii, Gesica şi Flocăţica, iar fetiţa vrea să meargă zi de zi la grădiniţă pentru că vrea să devină doctoriţă.

28 de copii merg pe jos, prin pădure

Şcoala cu clasele I-IV din Fundătura şi-a închis porţile înainte de 1989. Acum, 28 de copii, dintre care 12 de grădiniţă, merg să înveţe carte la şcoala din centrul comunei Vlădeşti. Între ei, Andreea Stuparu, de patru ani, care se trezeşte la şase dimineaţa să ajungă la grădiniţă, ca şi cele două nepoţele ale Mariei Grigorescu, care, la 43 de ani, este deja bunică.„Până acum, am avut un ARO cu care i-am transportat, dar s-a defectat. Prin Inspectoratul Şcolar am închiriat un Fiat Ducato, dar şi acesta poate străbate doar doi kilometri, când plouă, iar când vremea este frumoasă, cinci kilometri până la Mănăstirea Lacul Frumos. De acolo, copiii trebuie să meargă pe jos", declară directoarea şcolii din Vlădeşti, Domnica Macherel.

Limitator de viteză pe drumuri pline de hârtoape

Inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Vâlcea, prof. Gabriela Ene, cunoaşte situaţia de la Fundătura. „A fost un ARO al primăriei, dar acesta nu mai poate fi folosit pentru că este vechi şi nu are tahograf şi limitator de viteză. Vom încerca să închiriem un mijloc de t