Cultura nu tâmpeşte, chiar dacă este «ambalată» pentru marele public.
După ce am asistat la atâtea campanii de salvare - „Salvaţi Delta!", „Salvaţi Copiii!", „Salvaţi Vama Veche!", „Salvaţi Roşia Montană!" - cred că a venit momentul să salvăm şi cultura română. S-o salvăm din anonimat.
Sondajele de audienţă arată că, anul trecut, postul public TVR Cultural a avut o audienţă medie de 12.000 de telespectatori pe minut, în prime-time, la nivel urban. Cam câţi locuitori are oraşul Urlaţi. O audienţă de zece ori mai mică decât OTV şi de 60 de ori mai scăzută decât liderul pieţei autohtone, Pro TV.
Soluţia pentru creşterea audienţei TVR Cultural este tabloidizarea. Dacă presa noastră s-a tabloidizat, dacă viaţa politică este o mahala, dacă suntem mai interesaţi de futilităţile din vieţile altora decât de viaţa noastră, de ce cultura n-ar putea fi supusă aceluiaşi tratament de tabloidizare?
În locul emisiunilor de la TVR Cultural, în care artiştii vorbesc despre creaţiile lor, în lungi exerciţii de narcisism, iar realizatorii dau din cap aprobator, s-ar putea organiza dezbateri care să bată la fund (şi la rating) orice ediţie „Dan Diaconescu Direct" sau „Un show păcătos". De exemplu, la concurenţă cu un talk‑show pe seama tentativei de sinucidere a lui Adrian Sobaru în Parlament, de ce nu s-ar face o dezbatere despre tentativa de sinucidere a lui Ippolit, personajul lui Dostoievski din „Idiotul"? A vrut cu adevărat bolnavul de oftică să-şi zboare creierii cu pistolul sau a încercat să-şi atragă compasiunea prietenilor? De ce n-a funcţionat pistolul? A uitat să pună capsele, ca să declanşeze focul, ori le-a lăsat intenţionat în buzunarul hainei? La toate aceste întrebări să nu fie invitaţi să răspundă Dan C. Mihăilescu, Nicolae Manolescu sau Andrei Pleşu (ei sunt intelectuali şi intelectualii nu fac rating), ci psihiatrul Florin Tudose şi psihologul H
