Un olandez năzdrăvan şi hapsîn, pe nume Iepe Rubingh, a inventat nu de mult un sport bizar, vrîndu-se un filozof original cu buzunarele căscate în aşteptarea investitorilor. El a legitimat o nouă disciplină, chipurile, botezată “Şah-box”, corcind pacea mesei de joc cu zbuciumul ringului.

Se speculează ideea că inteligenţa zdrenţuită sub ploaia de pumni, reabilitată de cazna pionilor de fildeş, ar putea defini un personaj complex în faţa căruia să ne ploconim. Ce ridiculă viziune, ce teribilism antipatic, ce speculaţie ordinară, că într-un om ar sălăşlui şi un înger, şi un diavol! Ca şi cînd brutele încruntate, cu arcadele sparte şi pomeţii tumefiaţi, ar putea duce un deget la tîmplă, ca nişte gînditori profunzi. Ca şi cînd ai pune o zînă să taie lemne sau un pădurar să-l joace pe Hamlet!

Ce-aţi zice de tir-haltere?

În spiritul noului sport artificial s-ar putea inventa şi alte nunţi ridicole, între probe contradictorii. Permiteţi-mi să intru o clipă în pielea olandezului absurd şi să propun validarea altor combinaţii la fel de caraghioase. Ca de pildă, “Tenis de masă-schi fond”. S-ar împleti agilitatea şi spontaneitatea cu oftatul prelung după ce ai lua sub tălpice, cu limba scoasă, nesfîrşite drumuri albe. Sau “Tir-haltere”, cînd încremenirea calmă, puterea de concentrare şi privirea ageră s-ar combina cu gîfîitul sub povara barelor de metal.

Ori “Ciclism-automobilism”. Cocîrjatului pe ghidon pedalînd de zor i s-ar putea proba şi aptitudinile la volan, dacă tot îi place să înghită sute de kilometri. Dar ce-aţi zice de “Sprint-lupte”? Frămîntarea şi imboldul în nişte pantofi cu cuie s-ar spăla în năduşeala încleştării pe saltea. Ca să nu mai spunem că orice iepure intrat într-o blană de urs s-ar simţi reconfortat moral, fără ca reciproca să fie însă valabilă.

Fotbalul scăpat de umilinţă

Mă gîndesc şi la “Patinaj artistic-maraton”