Sabina Bijan este actriţa la Teatrului Naţional din Timişoara din anul 2000. A fost nominalizată în 2010 la Premiul Pro Cultura, pentru rolul din piesa „Iaacovi şi Leidental”.

Sabina Bijan a ajuns actriţă deşi chiar nu se vedea pe scenă. Nici părinţii ei nu îi prevedeau o carieră într-una din cele mai frumoase arte. Mama ei (cunoscuta compozitoare Rodica Giurgiu) ar fi dorit ca fiica ei să devină medic, însă drumul ei era bine trasat. „Când am fost mică eram cea mai băieţoasă fată de pe planetă, cel mai gălăgios copil cu putinţă. Trebuia să fiu mereu în centrul atenţiei, să mă iubească lumea”, îşi aminteşte Sabina.

Îi place să spuncă că în perioada şcolii era un „nomad”, după ce a trecut prin Loga, Şcoala de Arte şi apoi, din nou, la Loga. „Am vrut să mă fac jurnalistă şi pentru că aveam înclinaţii spre limbi străine am dat la facultate la litere. Deşi am făcut doi ani, nu am trecut pe acolo decât un semestru”, recunoaşte Sabina Bijan. A fost perioada în care a ajuns, mai mult din curiozitate, la Teatrul Thespis, condus pe atunci de regretatul Diogene „Lelu” Bihoi. „Lelu era un zeu. El mi-a deschis drumul. Avea o personalitatea frumoasă, ştia să citească foarte bine oamenii. Era foarte uman şi cald. Mi-a fost profesor şi confident”, spune actriţa zâmbind.

A intrat prima la facultate

În perioada Thespis a decis să „vireze” spre o facultate de specialitate. „Luminiţa Stoianovici ne-a îndrumat spre Facultatea de Teatru. Eu am intrat prima! Mama îmi spunea atunci că cel mai greu e să te menţii primul. Ei nu îi plăceau jumătăţile de măsură”, povesteşte Sabina.

În anul II de facultate a jucat pentru prima dată pe scena mare a „Naţionalului” din Timişoara. Era vorba de piesa „Cerşetorul” de Beatrice Bleonţ. „Nu e uşor să faci teatru. Trebue să fii tu, dar în acelaşi timp să intri şi în pielea personajului. Nu poţi să minţi, te prind