* Ne-am saturat de televizor: nu-i prima oara! De obicei, cind ni se mai intimpla asa ceva, le cautam scuze, fiind mai impaciuitori de felul nostru: ba ca e vara (iar lumea e plecata in concedii, asadar nu merita sa faci emisiuni bune sau sa bagi filme noi, ca nu se uita nici naiba), ba ca e toamna (si de-abia s-a trecut la grila de toamna, asadar poate ca inca nu s-au obisnuit cu ea), ba ca e iarna (deci este si perioada de Sarbatori, iar realizatorii sint cu mintea mai mult la cirnati si globuri), ba ca e primavara (iar natura, din care fac parte si realizatorii de emisiuni, de-abia se trezeste din nou la viata). Nici jurnalele nu mai sint ce au fost odinioara: se ia cite-o faza dintr-asta, gen locotenent-colonel cazut cu fundul de pamint, si se da de o suta de miliarde de ori, de nu stii daca e stire sau emisiune de ris, cu camera ascunsa. Nu mai exista reporteri - sau, daca mai e cite unul, il obliga sefii sa se bage in balta, in troian sau in viitura, ca sa transmita. Transmite doua-trei minute, apoi se da legatura in studio, la alde Monica Tatoiu, Bolcas, Ciuvica sau Chirieac, sa comenteze doua-trei ceasuri. Aceiasi oameni, prin aceleasi studiouri, spunind cam aceleasi chestii. De-aia ne-am cam saturat noi. Si de filme, ca sint aceleasi. Si de numiti dumneavoastra ce. Ah, era sa uitam: in acest desert plin de serpi si scorpioni, care e peisajul televiziunilor noastre, am descoperit o oaza primitoare, vesela si cu apa limpede: serialul "Smack The Pony", de pe HBO Comedy. Daca va place Monty Python, sariti pe el, ca nu veti regreta! * Ca tot pomeneam mai sus despre peisajul desertic si despre saracia de idei din televiziuni: mai deunazi citeam pe ecran, la Realitatea, ca "Romanii au venit la spital cu flori si prajituri". Un gest frumos, la prima vedere, care arata solidaritatea cu cei aflati in suferinta. La a doua vedere, ne-am prins ca niste romani din Viena a