De Bunavestire, pe la ora 7, Ghiocel merge la Vasile zis Ochinca. Vasile ii trimisese vorba sa vina, ca sa-i demoleze o sura veche. Era sarbatoare, dreptu-i, "treaba nu sufera aminare". Pe la 9, Ghiocel da jos deja acoperisul surii si pune ochii pe citeva grinzi si pe rama unui geamlic. I-ar fi prins bine acasa pentru o poiata, ca cea veche parca-i palita de bombe. Pe la 10, Vasile zis Ochinca maninca pe veranda. Are o veranda mare, inalta, impodobita de curind cu panouri de tabla pe care sint pictate niste peisaje cu oite albastrii cu bot de ciine. Ghiocel zice "Pofta buna!", dar Vasile tace milc si infuleca. Ghiocel simte mirosul de sunca si oua prajite si inghite in sec. Vasile da pe git si trei paharele de rachiu. Ghiocel inghite iar in sec. Pe la 11, vine cu o caruta Toader, varul lui Vasile. Toader alege grinzile mai acatarii, le incarca in caruta si pleaca. Vazind ca ramine fara grinzile ochite, Ghiocel da sa zica ceva, dar pina la urma tace. Pe la 12, Ghiocel zice intr-o doara catre cel care lucra cot la cot cu el - Molotov, omul de casa al lui Vasile: "Barem un rachiu sa deie, sa-mi destup gitu' de colb". Vasile aude de pe veranda si zice tare catre nevasta-sa, ca sa-l auda si Ghiocel: "Ian uite, borcoiul dracului! Nu-i ajunge ca-i dau lemnaria pe gratis, mai vrea acuma si rachiu. Asa-i tiganul: ii dai un deget si el iti insfaca toata mina!" Pe la 1, Ghiocel ajunge sa se supere de vorbele spuse de Vasile cu o ora inainte. Apucat de-o veselie ciudata, iritat ca nu s-a enervat la timp, azvirle cit colo ranga cu care lucra si pleaca jucind si chiuind: "Si una, si doua/ Sa crape Ochinca-n doua/ Sa moara dusmancele/ Cum imi merg chicioarele. Iu-iu-iu! Iu-iu-iu!" Auzindu-si porecla, Vasile pune mina pe o scurtatura, azvirle cu ea dupa Ghiocel si-l nimereste drept in cap. Pe la 2, Ghiocel ajunge acasa neobisnuit de linistit si cu capul spart. Simte cum o lumina mar