Cu 19 trasee turistice care însumează 250 de kilometri şi cele peste 100 de peşteri, rezervaţia vâlceană este o provocare pentru iubitorii muntelui. Parcul naţional Buila-Vânturariţa, înfiinţat în 2004, este cel mai nou, dar şi cel mai mic din România, cu o suprafaţă de numai 4.500 de hectare.

Zona vă cucereşte cu spectaculoasele Chei ale Bistriţei, folosite în trecut de locuitorii satelor din sudul Vâlcei ca o cale de acces către Munţii Căpăţânii. Mai citeşte şi: Staţiune montană, paravan pentru un tun imobiliar dat într-o zonă protejată "Bibescu Vodă şi Ştirbei Vodă, când au reamenajat Mănăstirea Bistriţa ca palat domnesc de vară, au transformat şi o zonă de promenadă până la intrarea în chei, unde acum se văd ruinele unui pod şi două cruci cioplite în calcar", povesteşte Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon, care administrează parcul.

Peştera cu două biserici

Parcul are patru sectoare de chei, peste 100 de peşteri şi avene, dar şi alte forme spectaculoase de relief carstic (arcade naturale, lapiezuri, doline, pereţi şi văi abrupte), fosile vechi de peste 100 de milioane de ani, păduri încă neatinse de activităţile umane. Aici puteţi admira câteva dintre miile de specii ale florei şi faunei, multe dintre ele protejate la nivel naţional şi european: urs, lup, râs, pisica sălbatică, jder, capra neagră, cerb, acvila de munte, nouă specii de lilieci, şopârle, dar şi foarte multe specii vegetale: floare-de-colţ, liliac sălbatic, iedera-albă, iris, crin-de-munte, crin-de-pădure şi multe altele. Aria naturală e protejată şi prin două directive ale Uniunii Europene.

În versanţii străbătuţi de apele Bistriţei există peste 20 de peşteri, cea mai spectaculoasă fiind cea a Sfântului Grigorie Decapolitul, numită şi Peştera Liliecilor, deoarece adăposteşte 17 specii de ­lilieci protejate prin lege. Grota se află în grija măicuţelor de la Mă