În 1944, deşi prietenii i-au obţinut eliberarea, Benjamin Fondane, puţin cunoscut în România, a refuzat să iasă din lagărul nazist fără sora sa. Astăzi, opera scriitorului Benjamin Fondane, originar din Iaşi, este mai cunoscută în Franţa decât în ţara lui natală.
La Paris s-au înfiinţat Societatea de Studii „Benjamin Fondane", precum şi „Caietele" cu acelaşi nume, iar o piaţetă îi poartă numele.în România, la mai mult de o jumătate de secol de la moartea scriitorului, integrala operei este în curs de editare. Cu câţiva ani în urmă, Institutul Cultural Român a creat un premiu pentru poezie francofonă „Benjamin Fondane". Citeşte şi:Slavici – antisemitism, filogermanism şi închisoare
În avangarda bucureşteană
În 1898 a venit pe lume Benjamin Wechsler, într-o familie de evrei ieşeni. Până să devină Benjamin Fondane, poet de renume, consacrat în Parisul avangardist al anilor '30, Benjamin Wechsler a parcurs un drum sinuos ca vremurile. Vocaţia de scriitor s-a afirmat devreme. La 14 ani, deja publică poezii în reviste sub pseudonimul Fundoianu, derivat de la Fundoaia, moşie a familiei mamei. Schimbarea pe care acest nume a suferit-o mai târziu exprimă alegerea care va hotărî cariera de scriitor a evreului născut la Iaşi.
Odată stabilit la Bucureşti, se implică în mediul avangardist animat de Saşa Pană, la a cărui revistă, „Unu", publică poeme şi articole Ion Vinea, Ilarie Voronca, Marcel Iancu etc. La 23 de ani debutează cu volumul „Imagini şi cărţi din Franţa", unde afirmă o teză care stârneşte o lungă polemică: literatură română este doar o anexă a literaturii franceze. Spiritul de frondă care îl caracteriza era în consonanţă cu atitudinea intelectualilor din epocă. Cele 550 de poezii şi articole publicate până în 1923, anul care i-a pecetluit soarta, şi Teatrul „Insula" pe care l-a înfiinţat în Capitală, dar care a dispărut fulgerător din