"Statul nu mai poate"... Aceasta sintagma este repetata obsesiv de catre Traian Basescu, ori de cate ori are ocazia. Ce intelege domnia sa prin entitatea numita stat?
Este evident ca domnul presedinte se refera, de fiecere data, la existenta financiara a tarii. O visterie care nu mai poate sustine activitatea statala fara ajutor extern.
Este de remarcat aici apelul domnului Basescu pentru adoptarea cat mai rapida a noului Cod al Muncii, fara de care bugetul national ar fi secatuit din cauza nemultumirilor finantatorilor externi.
Romania nu mai poate supravietui cu propriile resurse, de aceea legile sunt adoptate trecand peste Constitutia tarii, peste drepturile fundamentale ale cetatenilor si peste demnitatea suverana a statului.
Domnul presedinte ar trebui sa stie ca statul suntem noi, cetatenii, sustinatorii bugetului si ai clasei politico-birocratice din Romania.
In momentul in care afirmi ca "statul nu mai poate", inseamna ca marea masa a populatiei active a devenit impotenta in a mai sustine dezechilibrele economico-sociale ale tarii.
Mesajul pe care presedintele tarii il transmite nu face altceva decat sa discretiteze Romania pe plan extern.
Nu poti iesi la infinit sa transmiti mesaje de acest gen, fara ca mediul extern sa nu observe. Si mai grav este cand le repeti de vreo 7 ani de zile, dar realitatea te contrazice de fiecare data.
Statul reprezinta, de fapt, un parteneriat intre cetatenii sai si clasa politica ce administreaza resursele.
In aceste momente de criza pentru tara, se poarta clasa politico-administrativa ca un partener al maselor populare? Sau ni se da impresia ca politicul incearca sa treaca peste criza intr-un mod solitar, uitand ca partenerii de viata trebuie consultati si nu executati.
Domnul presedinte a reusit sa perimeze