Dincolo de poarta mare deasupra căreia stă scris că ne aflăm la Grădiniţa cu Program Normal nr. 3 din Târgu Mureş, trecând prin curtea minusculă, pe stânga, şerpuind după tot felul de construcţii de lemn, o scară ce duce în podul casei vechi de peste o sută de ani, cotind uşor la stânga ajungem la grupa Curcubeul. O sală nu prea mare, mobilată adecvat educaţiei celor mici, bine încălzită, cu mochetă nouă pe jos şi multe jucării, caiete speciale şi creioane colorate peste tot, este locul unde copiii îşi petrec timpul de la 8 la 12,30. Cei mici pleacă mai devreme acasă, iar cei mari rămân încă 30 de minute, ca să se pregătească de şcoală. Grupa condusă de educatoarea Zrinyi Erika are 18 copii, de la cel mai mic, care abia a împlinit 30 de luni şi preferă să stea în braţe, mai ales dacă vine cineva străin în grupă, până la cei mari, de şapte ani, care la toamnă se vor duce la şcoală. Bucuroşi că vor fi intervievaţi, au dansat, au executat un fel de dans al indienilor strigând unul altuia: vom ajunge în ziar! Au scos cutia cu cuburi, păpuşile, caietele şi se întreceau în cântec, joc şi voie bună ca să dea cât mai bine poza lor în ziar. Am discutat şi despre meserii, desigur. Dacă grupa are un nume deosebit, colorat: curcubeu, e firesc să mişune pictorii pe aici, cel ,puţin cinci declarându-se pictori talentaţi! Nu lipsesc nici medicii, chirurgii, farmaciştii, ca drept urmaşi ai meseriilor celor mari de acasă! Şi dacă au fost surprinşi de întrebarea mea, nu au zis nimic, sau mi-au dat un răspuns firesc pentru o fetiţă de 4 ani: „vleau să mă fac domnisoală”.

Dincolo de poarta mare deasupra căreia stă scris că ne aflăm la Grădiniţa cu Program Normal nr. 3 din Târgu Mureş, trecând prin curtea minusculă, pe stânga, şerpuind după tot felul de construcţii de lemn, o scară ce duce în podul casei vechi de peste o sută de ani, cotind uşor la stânga ajungem la grupa Curcu