Cu fiecare zi adaugata, becul de alarma al pauperizarii romanului trece de la codul portocaliu in spectrul rosu. Orice fila din calendar nu mai este rupta cu o geana de optimism, ci cu naduf si incruntare. Pana si acel fatalist "bine ca nu-i mai rau" devine desuet. Atunci, cum sa nu-l parafrazezi pe Dobrogeanu-Gherea, intreband: "ce vor pedelistii romani?".
Cred ca oamenii de rand au trecut, pe scala lor interioara, de gradatia care indica dezgustul. Pentru ei, dispretul nu mai este un compromis intre sila si clementa. A aparut in schimb, ceea ce e mai mult decat serios, furia surda alimentata cotidian de noianul neajunsurilor, in prag de a-l sufoca.
Portrete incendiate, pancarte strivite sub talpi, oua zburatoare, huiduieli etc. sunt pe mansetele tuturor publicatiilor planiglobului. Defularea noroadelor pe termen scurt si fara amplitudine poate detensiona stari de fapt. E ca asezarea placilor tectonice. Numai ca unele cataclisme sunt ciclice. Ele urmeaza un calendar indescifrabil si celor mai stralucite minti.
Azi, aici
Ce se intampla in Romania de astazi este ca o teorema cu caz exceptie. Sirul nemultumirilor ia amploare, fara a da semne de contenire. Neoprotipendada mizeaza riscant pe imbrobodirea adevarului in vorbe mestesugite, plasate intr-un registru fals.
Elita banului rostogolit profitabil amputeaza cu nepasare drepturi tabu din Constitutie. Nivelul de trai al cetateanului oarecare se transeaza pana la dimensiuni de ciozvarta.
Fiindca vorbeam de fragmentari, aproape ca n-a ramas domeniu unde coasa financiara sa nu-si fi facut prezenta. Fac figuri aparte Justitia, din postura de stat in stat, biserica, din cea de etern carmaci electoral si, bineinteles, Cupola politica.
Barcazul pedelist sta ancorat in doi piloni nesiguri, gruparea progresista doar ca titulatura si o uniune ung