Poate unii s-ar crispa auzindu-se plasati intr-o categorie atarnata de bracinarii presedintelui, mai ales ca Traian Basescu a devenit din cel mai iubit fiu al poporului, statut la care au contribuit din greu, un personaj asupra caruia se arunca acum intreg dispretul public, in carca caruia se aseaza atat criza, cat si incapacitatea guvernantilor de a demonstra coerenta.
Asta s-ar numi oportunism, dar despre el vorbim. Despre momentul prielnic. Acum e unul al naibii de puternic. Si in afara de doua, trei editoriale in decursul unei luni, care nu depasesc granitele publicului captiv, nu sunt aduse in fata telespectatorului beat de dezbatere, zona inteligenta pe care o stiam in coltul Puterii s-a dat la fund.
De ce ar da apa la moara adversarilor presedintelui din platourile televiziunilor de stiri? Pentru simplul motiv ca audienta acestora a crescut, iar publicul este avizat si generator de opinie in mediul de unde provine.
Si cu toate astea, locul e gol. E usor sa te inscrii in tendinta, sa justifici actiunile lui Traian Basescu la unison cu propria-i opinie, in momentul cand acesta se afla pe val. Mai ales ca valul aduce oportunitati, ceea ce acum nu e cazul.
Consecventa, in ciuda opiniei majoritare, generata de nefericire, presupune tarie de caracter. Si asta nu prea merge mana in mana cu oportunismul.
Mai ales ca resorturile descresterii increderii presedintelui sunt usor de explicat. O face si singur, deci unor intelectuali fini le-ar veni usor. Ar aduce credibilitate demersului, chinului partidului de-a parea coerent, odata cu ratiuni izvorate din minti exersate in teoria argumentatiei.
Politicienii PD-L nu fac fata asaltului adversarilor de la PNL si PSD, carora li se adauga cu voiosie si moderatorii. Le vine greu pana si sa explice ca o sentinta judecatoreasca ce suspenda o Hotarare de Guve