La peste 43 de ani de la lansarea sa în premieră în Japonia, modelul Hilux continuă să dea ora exactă în zona pick-up-urilor utilitare cu valenţe off-road. Asta deoarece, într-o perioadă în care nivelul echipărilor tinde să se generalizeze spre superlativ, Hilux are puterea să se impună mai mult prin atributele seci ale performanţelor decât prin gadgeturile oferite la interior.
Modelul testat a fost echipat cu versiunea mai mică a celor două dieseluri existente, respectiv 2.5 L D-4D, ce lucrează cu o transmisie manuală, în cinci trepte. Cu o putere maximă de 144 de CP la 3.400 rpm, acesta oferă un cuplu de 343 Nm disponibil de la 2000 rpm. Ambele cifre îi conferă lui Hilux un caracteristici foarte bun, atât pe şosea, cât mai ales în afara ei, mai exact în off-road, unde maşina pare să se simtă în elementul său. Vorbind comparativ cu celelalte adversare din clasă (Nissan Navara, Mitsubishi L200, Mazda BT-50, Ford Ranger, Isuzu D-MAX), Hilux punctează ceva în plus la capitolul rulării pe şosea, fiind mai stabilă decât oricare dintre competitoarele sale.
Cu suspensii mai moi, ruliul apare inevitabil dacă se adoptă un stil mai agresiv de şofat, dar chiar şi aşa Hilux are o bilă albă în acest domeniu în faţa celorlalte pick-up-uri. Pe teren accidentat se descurcă cam la fel de bine. Cuplul disponibil de la turaţii joase o ajută la abordarea unor pante de până la 45 de grade, în timp ce unghiul de atac este de 30 de grade, iar cel de degajare de 26 de grade. Sunt valori normale pentru clasa sa, la fel ca ale celorlalte adversare. Toyota Hilux a impresionat însă mai ales prin consum. În condiţiile de rulaj atât urban, cât şi pe autostradă, drum virajat şi forestiere mai mult sau mai puţin desfundate, consumul a înregistrat o valoare mixtă excelentă de aproximativ 7,8 litri/100 km. Strict în extraurban, acesta a avut o valoare de 7,4 l/100 km, lucru
