Vasazica acesta a fost scopul grabirii adoptarii Legii pensiilor prin orice mijloace, de aia au ajuns democrat-liberalii sa fie ridiculizati pana si de hotii de buzunare pentru "episodul Roberta Anastase": haosul creat odata cu materializarea actului normativ. Era sa spun "de neimaginat", dar daca avem un pic de tinere de minte, haosul e mediul firesc al actualei guvernari.
Ni s-au adus argumente din toate registrele: electoral - trebuie instituit un sistem echitabil, ca nu sunt generalii ceausisti cu doua perechi de picioare, iar Armata n-a creat mai nimic, spre deosebire de ingineri - , si rationale - legea facea parte din pachetul cerut cu insistenta de FMI pentru echilibrarea bugetului social.
Si pana la urma, era atat de urgenta incat procedura recalcularii se va intinde pana la finele anului. Si circul, desigur, pentru ca imi imaginez ca persoanele care au atacat in justitie HG-ul cu procedura recalcularii nu se vor limita la el, si vor duce contestatia pana in justitia internationala.
Dar din acest circ, Guvernul castiga. Practica aruncarii unei categorii sociale in carca alteia n-a fost nascocita de noi, noi doar o transformam in arta.
Unii, insa, au de pierdut. Ca sunt mai putini decat cei carora le cresc pensiile, nu-i bai, sunt mai vocali. Eu nu imi propun sa judec cruciada PD-L, daca este justificata sau nu, pentru ca nu am gasit argumentul de aur. Exista doua: acela care spune ca nu trebuie recompensati ofiterii pentru merite pe care nu le-au avut, sa ne hranim cu lozinci despre eroism in vremuri care numai de asa ceva nu pot fi banuite, sau cel care spune ca, daca il luam pe primul drept valabil, ar trebui sa extindem echitatea in toate sectoarele de activitate, intreprindere imposibila.
Spun doar ca pentru haosul creat, cineva trebuie sa raspunda. Ma refer la o nota de plata politica. Cel mai
