Huiduiala, la fel si ovatiile, reprezinta manifestari firesti ale democratiei. Ele sunt forma primara de invalidare/validare a unui politician sau a unei politici si aproape ca nu a existat mare lider politic de-a lungul istoriei romanesti si aiurea care sa nu fi incasat macar o data un set de huduieli copioase.
Asa ca ceea ce i s-a intamplat lui Traian Basescu la Iasi si la Focsani de Ziua Unirii nu este ceva exceptional. Ba este chiar logic pentru un presedinte jucator intr-o perioada de criza, care a provocat importante convulsii sociale. In plus, este foarte probabil ca o mare parte dintre contestatari sa fi fost membri de partid, in mod special ai PSD, dominant in ambele orase, dupa cum cei care aplauda sunt, de cele mai multe ori, preponderent tot membri de partid.
Asta nu inseamna insa ca Traian Basescu ar trebui sa treaca linistit si relaxat peste cele intamplate. Pentru ca aceste huiduieli nu au fost punctuale, accidentale, ci vin in combinatie cu alte semnale de alarma primite in ultima vreme.
Sunt, in primul rand sondajele de opinie, inclusiv cele comandate de PD-L, care indica o adevarata prabusire a popularitatii lui Traian Basescu. Intr-un singur an, domnia sa a cazut de la aproape 51%, scorul electoral din 2009, la sub 20%. Este evident ca electoratul pierdut nu se compune doar din bugetarii afectati de criza, caci acestia au fost preponderent in tabara adversa si inainte. Dar si sa fi fost pana la unul alaturi de presedinte la ultimele alegeri, tot nu ies la socoteala.
Este clar ca Traian Basescu a pierdut masiv din sprijinul clasei de mijloc angrenata in mediul privat, categorie care ar fi trebuit sa fie, dimpotriva, avantajata de corectiile bugetare. Acesti oameni nu huiduie, dar nici nu mai acorda sustinere, iar retragerea spijinului lor face sa se auda foarte tare huiduielile adversarilor.
@N_P
