* Au fost odata trei frati purcelusi; fara sa o jignim, mama lor era scroafa! Cit au fost mititei (ca virsta, ca doar un unchi de-al lor a fost mititei la caserola!) au avut parte de o copilarie fericita: toata ziua traiau in mocirla, in noroi! Noroiul si-a pus amprenta pe caracterul purcelusilor - care, cind au crescut ceva mai maricei, au inceput a cocheta cu politica. Scroafa i-a sfatuit: "Eu va cunosc, stiu cit de porci sinteti! Aveti grija sa nu va cunoasca si ceilalti! Incercati sa pareti orice altceva: iezi, mieluti, pisoi, chiar ornitorinci! Si nu va inghesuiti, ca la troaca, in acelasi partid! Va invat de bine! Fiecare la alta troaca, de la un alt partid: indiferent de guvernare, unul din voi se va afla la putere, pentru a-si ajuta fratii de porcarii!". Asa a spus scroafa, apoi s-a culcat in noroi... * La inceput, cei trei purcelusi au incercat sa para trei iezi cucuieti; asta, pina cind au citit povestea lui Creanga. Fiindca nu le-a placut finalul, si-au schimbat repede optiunile (nu, n-au incercat sa para cei sapte pitici, daca la asta va ginditi, pentru simplul motiv ca erau doar trei, iar povesti cu doar trei pitici n-am auzit sa existe!). La un moment dat au vrut sa se dea cele trei fete de imparat, dar nu li s-a prea potrivit rolul. Important e ca purcelusii au ascultat sfatul mamei si s-au raspindit. Toti detineau functii pe linie de partid, dar in partide diferite. Cind se aflau de fata ziaristi sau alegatori, cei trei purcelusi se porcaiau. Nimeni nu si-a dat seama ca, de fapt, un porc care porcaieste alt porc e exact ca un om care omeneste alt om. Tot porcaindu-se, cei trei purcelusi au urcat in ierarhie, pina ce au ajuns in niste pozitii la care, din noroiul cocinei natale, nici nu visasera... * Intr-o zi, primul purcel si-a facut casa intr-o statiune de lux de pe malul marii, plina de palmieri. O casa de vara, din paie si rogojini. In aceeasi zi,