Încet dar sigur, şi cuvântul "criză" intră în glosarul de termeni al noii limbi de lemn! Sau, cel puţin la noi, unde guvernanţii au transformat criza într-un bau-bau, în numele căruia îşi ascund incapacitatea de a gestiona fenomenul şi de a pune în act soluţii eficiente. O analiză, dincolo de abordările politicianist-propagandistice, se impunea. Iată că s-a găsit şi omul potrivit, Andrei Marga, a cărui carte "Criza şi după criză" a apărut recent într-o a doua ediţie revăzută şi adăugită(*).

"Întrebările «cu ce fel de criză avem de-a face?», «de unde vine această criză?» şi «ce este de făcut pentru ieşirea din criză?» ­ mărturiseşte autorul ­ sunt nu doar pe buzele cetăţeanului simplu, care suntem, în definitiv, fiecare, ci şi în mintea multor specialişti." De aici, decizia: "Îmi asum datoria şi răspund la întrebările menţionate printr-o confruntare cu problemele cruciale ale crizei şi cu abordările consacrate".

Filosof prin formaţie şi vocaţie, Andeei Marga a avut buna idee de a aduce în discuţie cele mai substanţiale abordări ale crizelor modernităţii, începând de la Hegel (care a avut "intuiţia naturii criziale a societăţii moderne"), trecând prin Marx (care "a privit mai profund decât mulţi contemporani în realităţile timpului său, dar anticipările sale au indus erori grave de evaluare"), pentru a ajunge la Habermas, J.K. Galbraith, Paul Krugmann sau Jacques Attali. Respectând principiul unităţii în diversitate, Andrei Marga confruntă aceste abordări şi detectează punctele de convergenţă. Cu menţiunea că "abordările economice au nevoie, însă, de pe acum, de emanciparea de cadrele de gândire moştenite, de o împrospătare şi de noi iniţitive de conceptualizare".

Repere punctuale pentru înţelegerea genezei, dimensiunilor şi implicaţiilor actualei crize găsim în partea a doua a cărţii sub genericul "Noi abordări". Demers pe care autorul