A cunoaşte lumea virtuală a unui copil este ca şi cum i-ai citi în suflet. Când părintele îi interzice calculatorul, îi calcă peste sentimente şi intimitate şi deschide calea spre "război". Sursa: SHUTTERSTOCK
Neputincioşi, frustraţi şi îngrijoraţi. Aşa se simt părinţii care nu au acces la viaţa de dincolo de monitor a copiilor lor, de unde vin cele mai incitante distracţii: jocurile on-line, comunicarea pe chat, vânarea de prieteni virtuali, construirea de profiluri şi întreţinerea paginilor pe reţele de socializare.
Părinţii au impresia că timpul petrecut la computer îi strică pe copii, aşa că le pun restricţii care, neînsoţite de explicaţii, nu fac decât să ridice ziduri între ei.
Primul calculator şi prima fisură
Copilul înţelege de la cele mai mici vârste că dincolo de monitorul computerului se află o lume fascinantă, văzând că părinţii lor sunt absorbiţi de computer. Tot atunci are loc şi primul conflict cauzat de calculator.
"Părintele simte nevoia să îşi păs treze doar pentru el timpul petrecut la calculator şi să nu îl împartă cu copilul sau să facă activităţi comune. Ba chiar, uneori, părintele e supărat că i-a deranjat ceva în calculator sau că îl poate strica, şi în multe ca zuri copilul ajunge repede să aibă propriul lui calculator", arată psihologul Cristina Călărăşanu.
Tata, spion pe Hi5
Crina M. are o fetiţă de 13 ani, care are propriul computer pe care, spune mama, l-ar folosi fără întrerupere dacă i-ar fi permis. Crina şi-a dat seama că pasi unea copilului pentru calculator s-a născut prin imitarea părinţilor. "După serviciu, şi eu şi soţul ne aşezam la calculatoarele noastre şi două ore nu ne mai ridicam. Copilul a preluat acest lucru, aşa că acum, pentru a repara greşeala, preferăm să stăm la muncă până terminăm treaba, iar acasă, până adoarme ea, nu mai deschidem calc
