De ce oare în România, dacă ai probleme cu lumina, gazele, cablul sau telefonul trebuie să dai zece telefoane, timp de vreo trei luni, ca să primești un răspuns evaziv că se va interveni, cândva, într-un viitor nedeterminat? Cea mai nou intrată companie pe lista neagră: Enel.

Scriam de curând cum un Dorel de la firma care sapă pentru țevi de apă a secționat cablul electric care asigură iluminatul stradal pe o stradă din Sectorul 1 din Capitală. Asta se întâmpla în luna noiembrie. De atunci, nu am mai avut iluminat stradal. Ca și alți vecini, am făcut o sesizare către Luxten, compania despre care știam că se ocupă de așa ceva. Ni s-a spus că nu ține de ei, ci că este vorba de un cablu care aparține companiei Enel. Luxten a făcut, de altfel, o sesizare către Enel, mi s-a mai spus, odată cu prima sesizare venită de la locatarii străzii.

Bun, problema este că timp de trei luni, Enel nu a făcut nimic. Și pentru că, întâmplător, actualul meu job are în centrul preocupărilor problemele bucureștenilor și sunt convinsă că strada de care vorbesc nu este un caz singular, m-am hotărât să aflu cam ce se întâmplă cu aceste sesizări, de timp de trei luni nu intervine nimeni.

Dacă suni la Enel, la reclamații, va trebui să plătești convorbirea ca să asculți vreo trei minute de anunțuri referitoare la opriri de curent care nu te interesează, pentru că nu au legătură cu sesizarea pe care o faci tu. După care ți se cere să apeși pe 1 dacă ești din București și din nou pe 1 dacă ești din Sectorul 1. Asta așa, doar ca să pierzi vremea absolut de pomană și să plătești mai mult la compania de telefonie, pentru că operatorul o să te întrebe și el pe gură dacă ești din București și din ce sector. Dacă îi întrebi de ce te mai pun să apeși pe butoanele alea, operatorul îți răspunde că el nu știe de-astea. După care îi spui de sesizarea de la Luxten, îi dai și numărul de se