A cunoaşte lumea virtuală a unui copil este ca şi cum i-ai citi în suflet. Când părintele îi interzice calculatorul, îi calcă peste sentimente şi intimitate şi deschide calea spre "război". Neputincioşi, frustraţi şi îngrijoraţi. Aşa se simt părinţii care nu au acces la viaţa de dincolo de monitor a copiilor lor, de unde vin cele mai incitante distracţii: jocurile on-line, comunicarea pe chat, vânarea de prieteni virtuali, construirea de profiluri şi întreţinerea paginilor pe reţele de socializare. Părinţii au impresia că timpul petrecut la computer îi strică pe copii, aşa că le pun restricţii care, neînsoţite de explicaţii, nu fac decât să ridice ziduri între ei. 60% dintre adolescenţi, la computer imediat ce vin acasă Un studiu realizat în 2010 de ECDL (European Computer Driving Licence) arată că peste 60% dintre liceeni deschid computerul de îndată ce intră în casă. Psihologul Cristina Călărăşanu explică acest ataşament: "Dincolo de beneficiile tehnologice pe care copilul le cunoaşte, e vorba despre o investiţie afectivă. Copilul poate căuta răspuns la orice întrebare, poate găsi o provocare, poate stabili relaţii cu alte persoane, poate descoperi o nouă lume în care se regăseşte". Jocurile on-line preferate, informaţiile de care e interesat şi modul în care interacţionează cu prietenii în lumea virtuală nu trebuie să fie străine de părinţi. "A cunoaşte lumea virtuală pe care şi-a creat-o copilul e ca şi cum am cunoaşte lumea lui interioară, cu dorinţe, preocupări şi temeri", spune psihologul. Părintele trebuie să se alarmeze însă şi să ceară ajutor de specialitate atunci când copilul se pierde în lumea virtuală, când "nu mai este interesat de nimic altceva, nu se mai îngrijeşte, nu se mai poate conecta la activităţile şcolare, nu mai doarme, nu se mai întâlneşte cu alţi copii". "Interdicţiile totale, neînsoţite de explicaţii, nu fac decât să deruteze şi s