Marele Eminescu scria, intr-un numar al ziarului Timpul, in 1880, despre Alexandru Ioan Cuza ca "a fost un domn luminat, care a lovit in patura superpusa, promovand in politica interna cauza populara, iar in cea externa, cauza nationala", adaugand ca domnia lui a fost una de "emancipare politica si sociala".
Un justitiar ca poetul nepereche motiva calitatile, recunoscute istoric, ale celui ce inchega sub un sceptru, la 24 ianuarie 1859, Moldova si Tara Romanesca. Pe drept cuvant, domnitorul adusese o serie intreaga de imbunatatiri si innoiri in aproape toate domeniile: politic, social, economic s.a.m.d.
Intr-un arc peste timp, care ar fi echivalentul lor in Romania prezentului?
Impozitul de 10% asupra veniturilor nete, precum si trecerea in proprietatea statului a averilor detinute de biserici si manastiri, prin secularizare, se oglindesc astazi diferit. Biserica Ortodoxa Romana primeste bani de la buget, nu se grabeste la plata impozitelor, are monopoluri si imense avutii imobiliare.
Reforma agrara instituita de Al. I. Cuza si Kogalniceanu deschidea drumul proprietatii agricole pentru cei multi, cu efecte vizibile. Acum, taranii au pamant, dar statul nu considera agricultura, ca si multe alte domenii, o prioritate. Carburantii sunt scumpi, mecanizarea precara, substantele chimice necesita mari eforturi financiare. Subventiile sunt insignifiante. Rezulta milioane de hectare ce nu au mai vazut fierul plugului.
Legea instructiunii publice, infiintarea Scolii Nationale de Arte Frumoase (condusa de Theodor Aman), a celei de Medicina Veterinara, precum si a primelor universitati de la Iasi (1860) si Bucuresti(1864) sunt tot atatea merite incontestabile ale lui Cuza. Azi, avem un sistem de invatamant adancit in confuzie si degringolada din motive de reforma buimaca.
Pe vremea domnitorului ales au fost