Ca arheolog la muzeul din Zalău, Horea Pop a descoperit o serie de tezaure dacice. El spune că zona Depresiunii Şimleului are cea mai mare densitate de tezaure dacice din ţară, chiar mai mare decât cea din Munţii Orăştiei.

A fost pasionat de arheologie de când era mic. În clasa a VII-a şi-a făcut o colecţie de cioburi, printre care unele erau dacice. A avut şi norocul să trăiască la Şimleu Silvaniei, zonă foarte bogată în situri arheologice, Măgura Şimleului fiind cunoscută la ora actuală ca fiind cel mai important sit dacic din nord-vestul României.

„Virusat“ de tatăl său

Horea colecţiona cioburile pe care le găsea pe Dealul Cetăţii sau prin Castelul Bathory, activitate pentru care a primit, la vremea respectivă, distincţia Meritul Pioneresc, în clasa a VIII-a. „Unii spuneau că am primit această distincţie pentru că eram fiul primarului, dar nu este aşa“, povesteşte, amuzat, arheologul. „Dar eu cred ca a fost mâna regretatului Alexandru V. Matei şi a profesorului de istorie Aurel Chituc, de asemenea dispărut dintre noi”, mai spune el.

„Tatăl meu, Ioan Pop, era pasionat de istorie, de la el am luat virusul. În 1978, regretatul Alexandru Matei, fostul director al muzeului, săpa la Şimleu şi venea destul de des pe la ai mei. A vrut să-mi vadă colecţia de cioburi. O ţineam în coteţul porcilor dezafectat”, povesteşte Horea.

Doctorat despre dacii care au trăit aici

Aşa că s-a dus la Facultatea de Istorie din Cluj în anul 1986, iar la Muzeul din Zalău a ajuns după absolvire, în 1991. Doctoratul, despre dacii sălăjeni, l-a susţinut în anul 2000. „Am fost ultima generaţie care a terminat cu repartiţie. Am fost repartizat ca profesor de istorie la Săcueni Bihor, dar pentru că la muzeul din Zalău era nevoie de un arheolog, am ajuns să lucrez la instituţia sălăjeană, cu o întrerupere de trei ani (1994-1997) la Institutul