Crin Antonescu recupereaza, in ultimul timp, tot mai mult diferenta fata de Traian Basescu. Nu insa neaparat in sensul bun. Nu pentru ca in sondajele de opinie se claseaza mai bine in topul increderii in randul electoratului, ci pentru ca ii seamana tot mai mult in cele rele. In cele pe care le critica, totusi.
Tot mai multe asemanari rasar intre cei doi, mai ales pe fondul dilatarii personalitatii lui Crin Antonescu.
Vorbim despre punctele commune celor doi care nu sunt calitati, ci dimpotriva. In politica romaneasca exista, din nefericire, un mimetism innascut, o tendinta tot mai accentuata de a-l imita pe cel care se dovedeste ca are succes la un moment dat.
Iar modelul ultimilor ani din politica romaneasca s-a dovedit a fi, dintr-o si mai mare nefericire, Traian Basescu. Ca au vrut sau nu, majoritatea politicienilor au fost nevoiti sa incerce sa il copieze, cu mai mult sau mai putin talent.
Un om simplu, din popor, la fel ca tine si ca mine, al carui discurs public se confunda pana la identitate cu cel din spatiul privat si al carui vocabular colorat si glume deocheate razbat si sensibilizeaza pana si pe ultimul manelist de la coltul blocului. Hahaielile din restaurante si "tigancile imputite" din parcarile hipermarketurilor au devenit aproape un etalon al limbajului in politica. Daca vrei sa joci in liga mare, trebuie sa vorbesti si sa actionezi precum seful ei.
Crin Antonescu nu a dus niciodata lipsa de inspiratie atunci cand a trebuit sa isi coloreze limbajul. De la "codoasa batrana de la intrarea in bordelul politicii" pana la "tras prafuri usoare", liderul liberalilor are o pasiune mai veche pentru plasticitatea oratorica, nedepasindu-l totusi niciodata pe Traian Basescu la lipit etichete si emis sintagme. Nu aceasta este, insa, cea mai mare asemanare intre cei doi. Ci aroganta si increderea in sine exage
