O remarca a scriitorului Lev Tolstoi spune ca este mult mai dezavantajos sa spui adevarul, dar sa nu fii crezut, decat sa minti perfect credibil.
Acelasi autor observa ca un adevar suparator este mult mai rau primit, decat o minciuna placuta.
Din aproape in aproape, ajungem la concluzia ca minciuna nu este chiar un pacat, daca stii sa minti. Daca nu stii, atunci n-ai alta cale, decat sa spui totdeauna adevarul, dar nu vei fi crezut totdeauna.
Ca urmare, nimanui nu-i strica sa cunoasca regulile care ascund secretele neadevarurilor. Nu sunt multe:
Cateva sfaturi nevinovate
1. O afirmatie suta la suta mincinoasa te da usor de gol. O minciuna devine credibila, daca, in ea, se gaseste cel putin o jumatate de adevar.
2. Un adevar se poate spune spontan, o minciuna niciodata. Ea trebuie gandita si legata de adevaruri, deja vehiculate. In momentul cand te-ai contrazis, esti pierdut.
3. Daca ai alunecat pe panta minciunii, este riscant sa precizezi data, ora si locul. Nimic nu-i mai usor pentru partener(a), decat sa observe ca n-ai alibi.
4. Daca esti banuit, dar ai respectat regula nr 1, nu ceda: sustine jumatatea de adevar. Te va salva, prin extrapolare.
5. Sa nu spui niciodata doua minciuni una dupa alta. Minciuna este credibila numai daca este alternata cu adevaruri, usor de verificat.
6. Sa nu fii ezitant. Chiar si un adevar, spus cu jumatate de glas, pierde din crediibilitate.
7. Atentie: partenerul care a acceptat azi o minciuna putin credibila, conteaza pe principiul reciprocitatii: maine ti-o va servi pe a lui.
8. Cu un gest frumos (un buchet de flori) iti demasti minciuna pe care tocmai ai spus-o. Gestul insa iti atenueaza minciuna pe care urmeaza s-o spui mai tarziu.
9. La orice minciuna, trebuie sa ai si planul
