Ne parvin cîteva lucrări apărute la edituri fără firmă mare. Se dovedeşte, pentru a nu ştiu cîta oară, că, pe lîngă marile şi prestigioasele edituri care scot cărţi – multe realmente valoroase – pe bandă rulantă, există şi edituri mai mititele, cu planuri editoriale mult mai modeste şi cu apariţii mai mult sau mai puţin sporadice. Producţia lor nu are parte de o bună difuzare: într-o cultură, cărţi bune şi cu rostul lor – să zicem, de nişă – trec de multe ori neobservate. Dintre aceste apariţii mai greu accesibile, am ales pentru cititorii noştri cîteva cărţi, absolut remarcabile, după opinia mea. Primul volum despre care vom încerca să spunem cîteva cuvinte aparţine unui distins profesor de la Universitatea din Bucureşti. Un latinist de şcoală nouă, format în buna tradiţie a vechii şcoli a clasicismului românesc. Despre prof. univ. dr. Liviu Franga este vorba şi despre ale sale Scrisori din mica latinitate (Editura Muzeul Literaturii Române, 2010). Sînt adunate în volum texte apărute iniţial în diverse publicaţii, de diverse calibre. Unele mai vizibile şi cu ştaif (România literară, Observator cultural, Vatra sau Timpul), altele de circulaţie restrînsă, precum Analele Universităţii Bucureşti sau Itinera, publicaţie a Inspectoratului Şcolar Bacău. Volumul mai beneficiază şi de două texte amical-omagial-colegiale semnate de dr. Lidia Vianu şi de Anca-Cristina Dan. Un util segment bio-biliografic închide cartea, ca o ştampilă pusă pe o scrisoare de recomandare către rectorat. Volumul – masiv, circa 450 de pagini, cu corp de literă ce ar face bucuria ceasornicarilor/bijutierilor… – face parte din categoria celor ce ar intra la secţiunea „varia“ sau „miscellanea“. Avem şi explicaţii savante pe diverse teme, şi recenzii de carte, şi portrete, şi elogii aduse unor mari savanţi sau idei, şi comentarii inimoase pe teme de cultură clasică; un „Fals epilog“ dă explicaţi