Conform ultimelor dispozitii, microintreprinderile vor putea opta, de anul acesta, intre un impozit pe venit de 3%, si un impozit pe profit de 16%. Profitul fiind, in orice caz, mai mic decat venitul, fiecare isi va face calculele si isi va alege varianta cea mai avantajoasa.
Nu este o nouatate. Exact aceeasi reglementare a existat si in trecut, dar a fost abrogata, intrucat aducea statului venituri prea mici. Initial, se prevazuse un impozit pe venit de 2%, apoi s-a marit la 2,5%, apoi la 3%. Oamenii s-au conformat si n-a cracnit nimeni.
Aceeasi Marie, cu alta palarie
Cand nu cracneste nimeni, la Palatul Victoria se face zarva: inseamna ca statul pierde. Daca ar castiga statul, ar cracni toti. Cracnitul este barometrul relatiilor dintre stat si cei 22 milioane de locuitori - plus sau minus cati au plecat.
Ca sa cracneasca toti, Guvernul n-a avut alta parghie mai buna, decat sa desfiinteze, dintr-un condei, impozitul pe venit. Nici 2%, nici 3%. Toata lumea va plati, intr-o egalitate, 16% - impozit pe profit.
Guvernul si-a atins tinta: oamenii au cracnit. Unii si-au inchis afacerea. Au ramas pe zero, fara venit, fara profit. Daca inmultesti un 2%, un 3% sau un 16% cu zero, tot zero iese. La asemenea masura, statul s-a lins pe buze de impozit si s-a ales cu zero.
De randul acesta a cracnit Guvernul, care nu intelege ca omul nu plateste cand n-are si este convins ca omul nu plateste numai cand se sustrage.
Asa a aparut unicatul mondial romanesc denumit impozit forfetar si redenumit impozit minim, pe baza principiului "aceeasi Marie, cu alta palarie".
Am ajuns inapoi, de unde am plecat
Noua palarie stabilea in premiera europeana, daca nu cumva chiar mondiala, ca cine n-are venituri sau profituri in anul respectiv, plateste inca o data tot ce a platit pentru venituril
