Dintr-un anumit punct de vedere, în ultimul său roman, Point Omega, apărut în Statele Unite în 2010, Don DeLillo îşi continuă incursiunile prin istoria foarte recentă a Americii, investigînd modul în care violenţa la înalt nivel îşi face simţite efectele în viaţa individului şi a comunităţii: după Falling Man, romanul anterior, apărut în 2007, marcat de imaginea fotografică a unei siluete căzînd în gol, pe fundalul unuia din Turnurile Gemene cuprinse de flăcări la 11 septembrie 2001, Point Omega poate fi văzut ca o naraţiune despre implicarea personală în conducerea dinăuntrul Pentagonului a războiului recent din Irak şi despre consecinţele ei dramatice. Don DeLILLO, Point Omega, Scribner Publisher, New York, 2010, 118 p. Cu toate acestea, ca şi în alte romane pe care le-a scris în ultimul deceniu, precum The Body Artist sau Cosmopolis, miza ultimei cărţi a lui DeLillo transcende realismul cotidian şi istoria imediată pentru a se opri asupra unor teme de rezonanţă ontologică sau escatologică. Teme grandioase, bombastice? Sînt destui critici care îl acuză pe romancierul american de autosuficienţă sau manierism, regretînd că remarcabilul efort de panoramare social-istorică din marele său succes de critică şi de public,Underworld, a fost dat uitării, autorul refugiindu-se acum în speculaţie abstractă şi dialog eliptic, idiosincratic. Într-adevăr, America de astăzi, cu viaţa ei cotidiană, marcată de războiul din Irak, care într-un fel nu a încetat nici în prezent, rămîne în Point Omega undeva într-un fundal îndepărtat şi umbrit, decorul principal (şi, oarecum, atemporal) fiind o întindere din deşertul sud-californian, dublat, prin reflecţie, de o sală de muzeu în care este montată o instalaţie video cu efecte speciale.Deşertul ca topos După doi ani petrecuţi la Pentagon în calitatea posibilă de consilier (funcţia exactă nu este menţionată niciodată), Richard Elster