Jeffrey Franks, seful delegatiei FMI, a scapat fara sa vrea un adevar ucigator, imbracandu-l totusi sub forma unei butade. Concluzia referitoare la economia noastra e sinistra - operatia a reusit, dar pacientul e mort. Daca e sa privim fara iluzii toate semnele care se arata astazi in economia romaneasca, am putea banui ca in realitate nu suntem deloc departe de aceasta constatare.

La o privire mai atenta, Jeffrey Franks da dovada de un optimism exagerat, pentru ca reprezentantul FMI in Romania pune sub semnul incertitudinii ceea ce va avea sa vina - "Nu vrem sa ajungem in punctul in care am stabilizat situatia, dar pacientul, economia romaneasca, a murit. Vrem sa generam crestere economica". O afirmatie ce tine de dorinte, de sperante si de iluzii, nu de realitatile dure si implacabile ale prezentului de sub ochii nostri.

Adevarul e ca nici operatia nu a reusit si pacientul nu avea cum sa moara, pentru simplul motiv ca el e dat disparut de multa vreme. Oricum, sunt convins ca ai nostri guvernanti nici macar nu se gandesc la aceasta posibilitate, iar declaratia lui Franks prefera sa o inteleaga ca un banc. Altfel, doar perspectiva ei ar trebui sa-i arunce si mai mult in deruta si in haos.

In primul rand pentru ca singurele politici de stopare a crizei ale Guvernului au fost masurile propuse si impuse de catre Fondul Monetar International. Daca Fondul ajunge sa constate si apoi sa declare moartea pacientului - a economiei romaneasti, atunci noi nu mai avem timp nici macar sa ne spunem rugaciunea. Cei care ne conduc vor incerca sa se salveze doar pe ei insisi si pe apropiatii lor.

Afirmatia lui Jeffrey Franks este insa falsa si alarmista dintr-un cu totul alt motiv, pe care toti ne prefacem ca nu il vedem. Economia romaneasca nu are cum sa moara, cu atat mai putin nu are cum sa fie deja in moarte clinica, din moment ce ea